Romeo si Julieta este o tragedie a celui mai faimos dramaturg englez din toate timpurile, William Shakespeare. A scris-o in 1597 si spune povestea a doi adolescenti, ambii apartinand unor familii inamice, care se intalnesc si se indragostesc pasional, fiind nevoiti sa se confrunte cu respingerea familiei.
Desi au decis sa se casatoreasca, o serie de fatalitati duce la finalul tragic, in care cei doi se sinucid, generand astfel unul dintre cele mai emblematice arhetipuri ale culturii occidentale: cel al iubirii imposibile si perfecte, care nu poate fi materializata decat prin moarte. .
Am facut o selectie a celor mai bune fraze din Romeo si Julieta , o piesa care reprezinta dragostea si ura dintre cele doua familii celebre din Verona, Montagues si Capuleti.
Cele mai bune fraze din Romeo si Julieta
-Este inutil sa cauti pe cineva care nu vrea sa fie gasit. -Benvolio.
-Stiam eu ce este iubirea? Ochi, negati, pentru ca nu am vazut niciodata frumusetea pana acum. – Romeo.
-De ce poate iubirea, cu legarea la ochi, fiind oarba, sa-si impuna mofturile? – Romeo.
-La barbati nu exista loialitate, fidelitate sau onestitate. Toti sunt sperjur, mincinosi, perversi si mincinosi. – Ama.
-Ah, loial farmacie, medicamentele tale sunt rapide! Cu un sarut mor. – Romeo.
-Singurul meu dusman este numele tau. Tu esti, chiar daca esti un Montague. -Julieta.
-Dragostea tanara este doar in ochi, nu in inima. – Fray Lorenzo.
-Stiam eu ce este iubirea? Ochii jura ca nu, pentru ca nu am vazut niciodata o frumusete asa. – Romeo.
-Ochii au fost facuti sa vada: sa vada. Nu ma voi misca din placerea nimanui. -Mercucio.
-Prea devreme te-am vazut fara sa te cunosc si prea tarziu te-am cunoscut. -Julieta.
-Dragostea alearga spre iubire precum un copil fuge dintr-o carte si, ca un copil care merge la clasa, pleaca intristat -Romeo.
-Daca iubirea este oarba, nu se poate atinge. -Mercucio.
– Lucrurile bune nu dureaza mult. -Benvolio.
– Invata-ma sa uit sa gandesc. – Romeo.
-Spune-mi iubire si ma voi boteza din nou: de azi nu voi mai fi niciodata Romeo. – Romeo.
-Daca dragostea te maltrateaza, maltrateaza-o: daca te loveste, il lovesti si il scufunzi. -Mercucio.
-Moartea care ti-a furat mierea de pe buze, nu are putere asupra frumusetii tale. – Romeo.
-Moartea este sfarsitul tuturor. – Ama.
-Cei care nu le-au suferit rad de rani. – Romeo.
-Cine esti tu, care te ascunzi in noapte, care mi-ai izbucnit in ganduri? -Julieta.
-Nu pot fi mandru de ceea ce urasc, dar sunt recunoscator ca a fost facut din dragoste. -Julieta.
-Sufletul uman are mari mistere de patruns si mari intrebari de dezbatut cand este singur. – Romeo.
– Dragostea este delicata? Nu, este greu, este dur si agresiv, este ascutit ca paducelul. – Romeo.
-Dragostea este un nor care pluteste sustinut de un oftat. – Romeo.
– Gasca care sarlatani nu musca. – Romeo.
-Aici zace Julieta, iar frumusetea ei transforma panteonul intr-o sala de audienta radianta. – Romeo.
-Pentru dragoste nu exista bariera de piatra si, cum dragostea incearca intotdeauna ce poate, a ta nu poate face nimic impotriva mea. – Romeo.
-Ca sa urc in patul meu tu ai fost calea, dar eu, o fecioara, trebuie sa mor vaduva fecioara. Atunci vino. Vino, iubire. Ma duc in patul nuptial, lasa moartea sa-mi ia virginitatea. -Julieta.
-Cu suflarea verii, acest boboc iubitor poate da o floare frumoasa atunci cand ne revedem. -Julieta.
-Este necesar sa primesc noutati de la tine in fiecare ora din zi, pentru ca fiecare ora de absenta ta reprezinta mai mult de o zi. -Julieta.
-Sfantul Francisc ajuta-ma! In cate morminte m-am impiedicat in seara asta? – Fray Lorenzo.
-Ah, e doamna mea, e iubirea mea! As vrea sa stiu! Isi misca buzele, dar nu vorbeste. Nu conteaza: ochii lui vorbesc; Am de gand sa le raspund. – Romeo.
-Sentimentul, daca nu este coplesit de ornament, se mandreste cu adevarul lui, nu cu ornamentul. -Julieta.
-Dragostea mea s-a nascut din singura mea ura! L-am vazut foarte curand si l-am intalnit tarziu. Ar fi fost o nastere fatala a iubirii daca trebuie sa iubesc cel mai rau dusman. -Julieta.
-Ah, Romeo, Romeo! De ce esti Romeo? Renunta la tatal tau si respinge-ti numele sau, altfel, jura-mi dragostea ta si nu voi mai fi niciodata Capulet. -Julieta.
-Nu injura. Desi esti bucuria mea, nu sunt multumit de intelegerea noastra din seara asta: prea brusca, nesabuita, brusca, la fel ca fulgerul, care se opreste inainte sa-i pot numi. -Julieta.
-Iubita care imi umple pieptul este frumoasa fiica a marelui Capulet. Eu i-am dat sufletul meu si ea mi-a dat pe al ei; Suntem deja uniti, cu exceptia a ceea ce uneste sacramentul vostru. – Romeo.
-Ochi, cauta ultima data! Brate, da-ti ultima imbratisare! Iar buzele, usile respiratiei, pecetluiesc cu un sarut un targ perpetuu cu Moartea nerabdatoare! – Romeo.
-Explodeaza, inima, biata mea ruina! Ochii, la inchisoare, nu vad libertatea! Lut ticalos, intoarce-te pe pamant, pieri si alatura-te lui Romeo pe patul de moarte! -Julieta.
-Vino, noapte blanda, noapte duioasa si mohorata, da-mi Romeo-ul meu si, cand voi muri, taie-l in o mie de stele minuscule. -Julieta.
-Cat de dulce suna vocile indragostitilor in noapte, la fel ca muzica blanda la ureche! – Romeo.
-Nu sunt pilot, dar, chiar daca ai fi departe, pe malul cel mai indepartat al celor mai indepartate mari, as porni dupa o comoara ca tine. – Romeo.
-Daca pestele traieste in mare, exista si excelenta in tot ce este frumos care contine frumusete: exista carti cu glorie, pentru ca frumosul lor fundal este bine inchis cu o clema de aur. -Doamna Capulet.
-Romeo, Romeo, Mercutio a murit! Sufletul sau galant, care, fiind atat de tanar, a dispretuit pamantul, s-a inaltat la cer. -Benvolio.
-Ah, cine a fost manusa mainii acelei pentru ca-i atingea obrazul! – Romeo.
-Urechile mele abia au auzit o suta de cuvinte din gura ta si deja te cunosc dupa vocea ta. Nu esti Romeo si, de asemenea, un Montague? -Julieta.
-Ce suflet de sarpe in chipul lui inflorit! Cand a pazit un dragon o pestera atat de frumoasa? Frumos tiran, demon ingeresc! Corb cu pene de porumbel, miel de lup! -Julieta.
-Ce demon esti ca sa ma chinuiesti asa? Este o tortura demna de iad. S-a sinucis Romeo? -Julieta.
-Numele lui este Romeo si este un Montague: singurul fiu al marelui tau dusman. – Ama.
-Fie ca somnul sa ramana in ochii tai, pace in spiritul tau! Care au fost somn si pace, pentru asa odihna! – Romeo.
-Pumnal norocos, am sa te pun in teaca. Rugineste-ma si lasa-ma sa mor. -Julieta.
-Daca, cand sunt in panteon, ma trezesc inainte ca Romeo sa vina sa ma salveze? Tremur sa ma gandesc la asta. -Julieta.
-Daca cu mana mea nevrednica ti-am profanat sfanta efigie, pacatuiesc doar in asta: gura mea, pelerin rusinat, va inmuia contactul cu un sarut. – Romeo.
-Mantaua noptii ma va ascunde de ei, atata timp cat vrei sa fiu gasit aici. Este mai bine sa-mi pun capat vietii din cauza urii tale decat sa prelungesc moartea fara a avea dragostea ta. -Julieta.
-Ah, noapte buna! Plecarea este o intristare atat de dulce, incat voi spune noapte buna pana in zori. -Julieta.
-Iata, aici voi sta cu viermii, slujitorii tai. Ah, aici ma voi preda vesniciei si ma voi scutura de jugul stelelor potrivnice din aceasta carne obosita. – Romeo.
-Ce este asta? O sticla in mana iubitei mele? Otrava a fost sfarsitul lui prematur. Ah, egoist! Bei totul fara sa lasi o picatura sa ma ajute sa te urmaresc? -Julieta.
-Ce lumina lumineaza fereastra aceea? Este estul, iar Julieta, soarele. Iesi afara, soare frumos, si omoara luna invidioasa, care este bolnava si palida de durere pentru ca tu, care o slujesti, esti mai frumoasa. – Romeo.
-Ah, cauta-l! Da-i acest inel proprietarului meu si spune-i ca vreau ultimul lui ramas bun. -Julieta.
-Fiind atat de precaut cu acea frumusete, nu merita raiul, pentru ca ma dispera. A jurat sa nu iubeasca, iar juramantul sau fata de cel care ti-o spune il face sa traiasca mort. – Romeo.
-Cum merg inainte, daca iubirea mea este aici? Intoarce-te, lut trist, si cauta-ti centrul – Romeo.
-Atentie si incet. Cine alearga, se impiedica. – Fray Lorenzo.
-Vai! Al cui sange pateaza pietrele de la intrarea in mormant? Ce fac aceste arme sangeroase si fara proprietar langa acest loc de pace? Romeo! Ce palid! -Julieta.
-Vino aici, iubire. Cine este acel domn? […] Intreaba cine este. Daca are deja o sotie, mormantul ar fi patul meu de nunta. -Julieta.
-Bucuria violenta are un final violent si moare in extaz ca focul si praful de pusca, care, unite, explodeaza. Cea mai dulce miere te imbolnaveste de deliciosul pur si, la gust, iti ucide pofta de mancare. – Fray Lorenzo.
-Sotul meu este pe pamant; juramantul meu, in rai. Cum se poate intoarce pe pamant daca, parasind pamantul, sotul meu nu-l trimite la mine din cer? -Julieta.
-Ah! Exista mai mult pericol in ochii tai decat in douazeci de sabii ale lui. Priveste-ma cu blandete si sunt ferit de ostilitatea ta. – Romeo.
-Nu jura pe Luna, acea inconstanta care isi schimba sfera in fiecare luna, ca nu cumva iubirea ta sa se dovedeasca atat de variabila. -Julieta.
-Generozitatea mea este imensa ca marea, iubirea mea, atat de adanca; Cu cat va dau mai mult, cu atat am mai mult, caci ambele sunt infinite. -Julieta.
-Este chin si nu mila. Raiul este oriunde se afla Julieta, iar pisica, cainele, soarecele si cel mai mizerabil animal de aici sunt in rai si o pot vedea. Romeo, nu. – Romeo.
-Iubitorii pot merge fara sa cada pe firele de paianjen care plutesc in aerul rautacios al verii; Atat de usoara este iluzia. – Fray Lorenzo.
-Daca ma iubesti, spune-mi cu buna credinta. Sau, daca crezi ca sunt atat de usor, voi deveni dur si ciudat si voi spune „nu” doar ca sa ma poti face sa ma indragostesc, si nu mai mult decat pentru tine. -Julieta.
-Mantaua noptii ma ascunde si, daca nu ma iubesti, lasa-i sa ma gaseasca: mai bine ca viata mea sa se termine din cauza urii lor decat sa vad cum se taraste fara iubirea ta. – Romeo.